Despre viata

Ni se spune mereu sa traim fiecare clipa la maximum,sa ne bucuram de fiecare zi.Vorbe goale,uneori.Pentru ca nu poti sa te bucuri sau sa speri la mai bine cand toate iti merg prost(adica,poti sa zici ca va fi mai bine,dar starea ta de spirit nu se va ameliora).

Exista bucurie suprema asa cum exista si tristete suprema.Cea mai mare dificultate este cand ni se cere sa trecem de la varsta copilariei la maturitate.Nu ni se inteleg temerile,supararile.Adultii spun ca nu avem nicio grija,ca nu ne preseaza gandul la ziua de maine.Sa fie chiar asa?Sa fie suferintele noastre atat de puerile,de lipsite de sens?

Nu cred,pentru ca vartejul emotional in care ne invartim poate fi mai dureros si mai socant chiar decat al lor.Ei sunt obisnuiti cu greutatile si gasesc framantarile noastre ca fiind copilaresti.Daca ar fi chiar asa,poate ca acei copii emo(nu cei care doar se imbraca si se prefac) nu s-ar mai sinucide…Nu pun partea nimanui,dar cred ca incep sa inteleg ca unii sunt mai afectati decat se considera ca ar trebuie sa fie de cei din jur,de societate….Asta nu trebuie sa duca la masuri radicale,ci mai degraba la intelegere si compasiune…

Anunțuri

About this entry