Stare de meditatie

Stii starea aceea de melancolie pe care o resimti cateodata?Stii tu,gandurile iti umbla departe.Privesti un copil jucandu-se cu mingea si-ti amintesti ca asa erai si tu…Vezi inghetata aia roz,stii tu,cand mergeai la magazin si cereai o „inghesata loz”  si mama ii traducea vanzatoarei pakistaneza in care tu vorbeai.Stii tu,atunci cand stai pe banca in parc si vezi apusul si simti ca a mai trecut o zi din viata ta.Parca nu mai esti tu.Cineva,un copil care a trait odata in casa in care tu traiesti si s-a jucat pe strada pe care tu o cunosti ca pe propriul buzunar nu mai e.A plecat.Unde a plecat?Odata cu o parte din tine probabil.Si tu ai crescut acum.Esti adolescent/a.Ai propriile opinii si nu te mai joci,pentru ca joaca e de copii.Esti indragostit/a.Numai tu stii cum iti zvacneste sufletul cand o/il vezi si suferi sau te bucuri,plangi sau razi,de parca tot universul tau s-ar concentra in jurul unui punct fix reprezentat de el/ea.Ai da orice sa vada ce e in sufletul ce,ce soare straluceste acum in tine.Totul datorita ei/lui.

Apoi,mai e despartirea de copilarie.Se poate petrece asa,treptat,sau dintr-o data.Cand oamenii pe care ii iubesti,care au devenit parte din tine dispar din viata ta din diverse motive,simti ca a murit ceva odata cu ei.A murit ceva in tine si oricat ai incerca nu poti sa faci sa revina la viata.Astepti happily ever after-ul tau.Ma intreb,ce e dincolo de asta?La ce se  reduce totul?

Celor care vor ridica din sprancene sau vor rade de acest articol: Multumesc !

Anunțuri

About this entry