Critica-efecte si defecte

Un preten de-al nostru,zis Democrit,a zis odata: “Este mai bine sa-ti critici defectele tale, decat ale altora”

Foarte inteleapta vorba,intr-adevar.

Nu pot sa inteleg sau sa controlez critica.A critica nu e totuna cu a-ti exprima o opinie in legatura cu ceva,cum tind sa „confunde” unii oameni ideea,spre propriul folos.

De ce sa critici un om pt felul lui de a fi,de a gandi,de a actiona?De ce sa incerci sa il constrangi sa actioneze dupa propria ta vointa?Studiile recente arata(din cate m-am documentat) ca oamenii critica in momentul in care invidia,nesiguranta ori simtul protector excesiv actioneaza asupra lor,impingandu-i la aceasta manevra de aparare.Criticam cand ceva ni se pare in neregula intr-un anumit domeniu,in ceea ce priveste o anumita persoana ori un anumit fapt.

Fiecare din noi se simte deranjat de ceva sau cineva;dar ne confera asta dreptul sa improscam cu noroi in ceea ce nu intelegem sau acceptam?

Suntem diferiti si unici.Ne ghidam dupa propriile principii,gusturi,inclinatii.Reactionam la ceea ce ne inconjoara si gresim;asta ne face umani.Dar sa nu impingem asa zisul „simt acut al moralei” dincolo de ceea ce dicteaza,subiectivizandu-l si folosindu-l in scopuri proprii.

Critica doare si uneori nu ne dam seama cat pot cuvintele noastre sa ii raneasca pe ceilalti.Asa ca,data viitoare cand nenea Gica de la etaul 70 considera ca la ora pranzului nu strica o manea,baga-ti-va castile in urechi si lasa-ti-l in plata lui.Sau reclamati-l ca nu respecta programul de liniste.

Un om care critica

Anunțuri

About this entry