Cum ai putea defini un sentiment?Ei bine,eu cred ca asa ceva nu se poate exprima in cuvinte(de aici paradoxul-dictionar de sentimente) in mod exact,dar se poate recunoaste din descrieri.

Cum simti dragostea?Cum simti ura?Cum simti dezamagirea?Cum simti nepasarea?

Toate aceste trairi ne fac umani.Toti le simtim,la un moment dat,mai intense sau mai putin intense,in functie de complexitatea individului.

Problema apare in momentul in care aceste sentimente sunt in dezacord cu ceea ce am dori noi sa simtim.

Aici,se pun alte intrebari,cu raspunsuri un pic mai greu de dat.Spre exemplu,cum vindeci o inima ranita?Cum renunti la ceva in favoarea altcuiva?Cum faci sa dispara un sentiment?

Ma gandeam sa tratez subiectul “sentimentele” in urmatoarele zile,nu de alta dar sunt muuulte de zis.Ce parere aveti?

De ce trebuie sa ne lasam dominati de complexe?De ce ne dicteaza in anumite situatii cum sa actionam?De ce nu putem scapa de ele?

Fie ca te consideri prea gras sau prea slab,cu sani prea mari sau prea mici(la fete),musculos sau nu(la baieti),complexele actioneaza asupra noastra si ne impiedica sa fim noi.Cum putem scapa de ele?

Mi-am pus intrebarea asta de extrem de multe ori si totusi nu am gasit niciun raspuns care intr-adevar sa dizolve toate problemele.

De ce de fiecare data cand vorbim cu cineva toate aceste defecte ne preseaza si ne fac sa ne simtim ultimii oameni?

E umilitor sa-ti amintesti ca intr-o anume situatie puteai sa te porti altfel,sa spui altceva,sa faci altceva….Si e si mai umilitor sa-ti dai seama ca atitudinea pe care ai adoptat-o la acel moment nu se potriveste cu personalitatea ta reala…

Astazi,m-a gonit un gand.,,Pleaca ma de aici” mi-a zis si m-a imbrancit.

Am cazut si am facut buba.Doare buba.Dar nu mai tare ca respingerea gandului.L-am intrebat: ,,Ce ai tu cu mine de ma gonesti? ” Mi-a raspuns: ,,Vezi ca nici asta nu stii!Ia gandeste-te putin!”

Am inceput sa ma gandesc,dar mi-am dat seama ca nu puteam sa gandesc daca nu aveam gandul.Si el deja plecase,mi-a zis ca se duce la o cafea.Of of…

Mi-am zis: ,,trebuie sa-l gasesc!” si am plecat in cautarea lui.Mi-a luat ceva pana l-am gasit.Vorbea cu alte ganduri.Stateau toate asa,pe scaune si discutau.

M-a vazut si s-a luminat la fata.A strigat: ,,Vezi ca ai gasit raspunsul?!”

S-au cunoscut la magazin.El avea blugii murdari.Ea zambea.

Afara era soare si praf si vorbeau si radeau si au stat acolo un pic.Da,doar un pic.Si-au luat seminte si au mers in parc.Seminte?Sau inghetata?Nu conteaza.

El se uita la ea.Ea se uita la el.Atat.Nimic mai mult.Schimb de priviri.Soare.Si inghetata.

-Hei,ti-a ramas inghetata pe buze.El a intins mana.Ea a intins obrazul.S-au intins unul spre altul,ca luna spre soare.

El fuma.Soarele ii aprindea tigara din cand in cand.Sau tigara aprindea soarele?Ea asculta.Asculta cum fumeaza el.

Lumea nu asculta.De aia nici el si nici ea nu au mai ascultat.Acum,tigara lui nu mai aprinde soarele iar inghetata ramane mereu pe buzele ei.

Stii,azi sunt un fluture.O sa-mi intind aripile si am sa zbor,da am sa zbor.Dar…stai…Nu sunt un fluture…Sunt o molie…imi vad ochii mari,verzi,bulbucati si aripile de …de…libelula….Stai!Eram un fluture…Ba nu!O Molie!

Si ce daca?Moliile “nu are voie” sa fie fluturi?Sau libelule?Sau molii?

Stai,ca m am pierdut.Unde sunt?Sunt?Nu,nu sunt.Ba da,sunt.Uite-ma pe mine.Uite o mana!Da,are si degete!Si,,ghiare.Stai,nu e o mana!E…e..Nu stiu ce e.Am obosit.

Mi am strans aripile.Le pun la garderoba.Care garderoba?Am eu garderoba?Nu stiu.Ce nu stiu?Nimica nu stiu.Ce ar trebui sa stie o molie?Sau un fluture?…Sau o libelula?

E o alta zi.Ti-e somn…ba nu…nu ti-e somn…ti-e sete…Nu,nu..nici sete nu ti-e..Te doare…ce te doare?? .nimica nu te doare.E o alta zi si atat.

L-ai vazut pe X…Era X?Nu era X? Ce daca era X?..Nu,nu era X….Trebuie sa mergi acolo…Acolo unde?..Acolo…Bine,mergi acolo…Nu,nu mergi acolo…Trebuie ,trebuie sa ajungi.Sa ajungi unde?

Ai ajuns acolo?Nu ai ajuns acolo?Da,nu ai ajuns.Nu,da ai ajuns.Ti-e somn si foame si sete.Nu,nu ti-e nimic.Nani nani,noapte buna

Ce faci cand esti nervos?Cand plangi?Cand iti vine sa-i sugrumi pe ceilalti?Cand nu mai gasesti paine la magazin?Cand te doare capul?Raspunsul: terapia “Sunt un copac”.

Am descoperit o modalitate prin care toate aceste situatii tampite se dizolva,prin autosugestie.Lasand la o parte partea un pic jenanta(la inceput),inarmato-va cu multa rabdare si spuneti-va(convinsi de asta) ca sunteti un copac.Chiar merge!

Nu am probat numai pe mine,si altii au fost martori la miracolul de a te considera un arbore.Deci,dragi copaci,nu uitati sa va preaslaviti ramurile din cand in cand!

Ni se spune mereu sa traim fiecare clipa la maximum,sa ne bucuram de fiecare zi.Vorbe goale,uneori.Pentru ca nu poti sa te bucuri sau sa speri la mai bine cand toate iti merg prost(adica,poti sa zici ca va fi mai bine,dar starea ta de spirit nu se va ameliora).

Exista bucurie suprema asa cum exista si tristete suprema.Cea mai mare dificultate este cand ni se cere sa trecem de la varsta copilariei la maturitate.Nu ni se inteleg temerile,supararile.Adultii spun ca nu avem nicio grija,ca nu ne preseaza gandul la ziua de maine.Sa fie chiar asa?Sa fie suferintele noastre atat de puerile,de lipsite de sens?

Nu cred,pentru ca vartejul emotional in care ne invartim poate fi mai dureros si mai socant chiar decat al lor.Ei sunt obisnuiti cu greutatile si gasesc framantarile noastre ca fiind copilaresti.Daca ar fi chiar asa,poate ca acei copii emo(nu cei care doar se imbraca si se prefac) nu s-ar mai sinucide…Nu pun partea nimanui,dar cred ca incep sa inteleg ca unii sunt mai afectati decat se considera ca ar trebuie sa fie de cei din jur,de societate….Asta nu trebuie sa duca la masuri radicale,ci mai degraba la intelegere si compasiune…

Stii starea aceea de melancolie pe care o resimti cateodata?Stii tu,gandurile iti umbla departe.Privesti un copil jucandu-se cu mingea si-ti amintesti ca asa erai si tu…Vezi inghetata aia roz,stii tu,cand mergeai la magazin si cereai o “inghesata loz”  si mama ii traducea vanzatoarei pakistaneza in care tu vorbeai.Stii tu,atunci cand stai pe banca in parc si vezi apusul si simti ca a mai trecut o zi din viata ta.Parca nu mai esti tu.Cineva,un copil care a trait odata in casa in care tu traiesti si s-a jucat pe strada pe care tu o cunosti ca pe propriul buzunar nu mai e.A plecat.Unde a plecat?Odata cu o parte din tine probabil.Si tu ai crescut acum.Esti adolescent/a.Ai propriile opinii si nu te mai joci,pentru ca joaca e de copii.Esti indragostit/a.Numai tu stii cum iti zvacneste sufletul cand o/il vezi si suferi sau te bucuri,plangi sau razi,de parca tot universul tau s-ar concentra in jurul unui punct fix reprezentat de el/ea.Ai da orice sa vada ce e in sufletul ce,ce soare straluceste acum in tine.Totul datorita ei/lui.

Apoi,mai e despartirea de copilarie.Se poate petrece asa,treptat,sau dintr-o data.Cand oamenii pe care ii iubesti,care au devenit parte din tine dispar din viata ta din diverse motive,simti ca a murit ceva odata cu ei.A murit ceva in tine si oricat ai incerca nu poti sa faci sa revina la viata.Astepti happily ever after-ul tau.Ma intreb,ce e dincolo de asta?La ce se  reduce totul?

Celor care vor ridica din sprancene sau vor rade de acest articol: Multumesc !

“Dimineata.Capul bubuie.Cafea cafea cafea.Unde dracu’i cafeaua?Nu mai e cafea.Orbit,liceu.Ala rade.Ce prost e,sa-l manance ciuma.Aia,aia.Uita-te la ea cum zambeste.Nu mai zambi ca ma intoxici”.-Ce mai faci?,,Vorbesc cu tine,tie ce ti se pare ca fac?” -Bine,tu? -Bine,tocmai am vorbit cu… ,,Nu ma intereseaza” -..si mi a zis ca..,,Nu ma intereseaza” -..ai vrea sa..?,,NU!” -O sa ma gandesc. -Ne mai vedem ,,Nu si daca pot sa evit asta” -Papa,te pup! ,,Eu nu” -Pa!

-De ce nu ai invatat pentru azi? ,,N-am avut chef ” Privire talamba. -O sa primesti o nota mica azi .,,Asa si?” -Ma dezamagesti ,,Nu ma pasioneaza ce sentimente iti produc” -Stai jos ,,Slava Domnului,obosisem in picioare.”

-Eu te iubesc cu adevarat ! ,,Pe dracu!” -De ce nu zici nimic? ,,Are chef de declaratii”-Si eu. -Ti-amintesti cand am vorbit de ..?,,Nu mi ocup mintea cu chestii inutile” -Da,sigur.,,Pe dracu” -Ce zici,vrei sa..? ,,Stiam eu ca vrea ceva ” -Bine . -De ce esti asa distant/a azi? ,,Mi a crescut un fir de par” -Cred ca am o raceala . – Da? Sa iei …Sigur o sa iti treaca ,,Chiar asa voi face” -Vrei sa vii cu mine la…?,,Nu,trebuie sa mi tund firul de par” -Cred ca am alta treaba. -Tie niciodata nu-ti pasa. ,,In sfarsit ceva adevarat” -Nu pot sa mi dau seama ce gandesti in nicio situatie .,,Crede ma,esti un norocos/o norocoasa.SI oricum nu e treaba ta ” Te multumesti sa il privesti/o privesti ca un caine ud.Ii trece.

-Ce ai facut azi puiule ? ,,Am baut apa din canalizare,tu ce crezi ca am facut?” -Cum a fost la scoala? ,,Ca de obicei,de unde dracu ceva nou?” -Bine. -A trecut… pe la noi .,,Neinteresant.” -A da? -Si mi a zis sa ti zic sa… ,,Daca mi aduc aminte o sa fac si asta..” -Ti-e fomica? ,,Nu,mai nou tin greva foamei.” -Deocamdata nu. -Bine mami,eu ma duc la… ,,Asa sa faci”

Camera.Senzatia de decrepitudine si stupizenie nu te paraseste pana te culci.Somn.Dimineata.Cafea cafea cafea…